Cetatea Sarmizegetusa Regia, aflată în Patrimoniul Mondial, face parte din complexul de cetăţi dacice din Munţii Orăştiei. Este cea mai mare aşezare cunoscută pentru spaţiul dacic, fiind întinsă pe un deal cu o lungime de cca. 4,5 km.
Aici a fost capitala regatului dac, iar, vreme de aproape un secol şi jumătate, Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia a fost principalul centru politic, religios, economic şi militar al lumii dacice.
Partea centrală a aşezării era ocupată de fortificaţie şi de zona sacră, iar pe restul numeroaselor terase amenajate pe pantele dealului erau zonele civile, împărţite convenţional în prezent în cartierul civil de vest, respectiv cartierul civil de est. Legătura dintre fortificaţie şi zona sacră se făcea prin intermediul unui drum pavat cu lespezi de calcar, cu o lungime totală de aproximativ 200 m.
Cercetările arheologice din cartierele civile au dus la descoperirea mai multor locuinţe cu plan circular sau poligonal, precum şi a unor ateliere meşteşugăreşti. La Sarmizegetusa Regia au fost descoperite mii de piese din fier: unelte de făurărie, de tâmplărie – dulgherie, de bijutieri, de pietrari, pentru agricultură, obiecte de uz domestic, arme, piese decorative etc.
Timp de câteva secole, ruinele antice de la Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia şi din împrejurimi au fost cunoscute doar de localnicii satelor din apropiere care, foarte probabil, mergeau acolo din când în când în căutarea unor comori.
Descoperirea ruinelor de la Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia şi recunoaşterea importanţei lor au avut loc la începutul secolului al XIX-lea. Documentele vremii vorbesc despre faptul că localnicii au găsit sute de monede din aur, fapt ce a atras atenţia autorităţilor. S-a deschis o anchetă oficială în urma căreia s-a ajuns la Grădiştea de Munte. Săpături oficiale au fost derulate între anii 1803 – 1804, cu scopul principal de a descoperi noi tezaure. Pe lângă zidurile fortificaţiei, în parte vizibile la suprafaţă, au fost găsite atunci şi alte construcţii: templul mare rotund, turnul pentagonal, baia romană etc. Ulterior, de-a lungul secolului al XIX-lea, vestigiile antice au fost sondate doar sporadic.
Abia în anul 1924 s-a desfăşurat prima campanie arheologică la Grădiştea de Munte, sub conducerea profesorului clujean D. M. Teodorescu şi, de atunci, săpăturile s-au extins considerabil. Arheologii au adus la lumină cele mai multe dintre monumentele care sunt în prezent vizitabile: fortificaţia, templele, drumul pavat, zidurile de susţinere a teraselor. De asemenea, au fost descoperite numeroase locuinţe şi ateliere metalurgice.
În perioada recentă, săpăturile arheologice s-au desfăşurat atât în partea centrală a aşezării (în perimetrul fortificaţiei şi al zonei sacre), cât şi în cartierele civile. Între rezultate se numără identificarea şi cercetarea urmelor unor locuinţe şi ateliere dacice, ale unor sisteme de captare şi de distribuire a apei, ale unor elemente de fortificare şi ale unor barăci militare romane.
În anul 1999, în urma propunerii statului român, ansamblul cetăților dacice din Munții Orăștiei au fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial în 1999, în cadrul celei de-a 23-a sesiuni a World Heritage Commitee al UNESCO. Situl este inclus în circuitul turistic şi este amenajat pentru vizitare.
La cetatea Sarmizegetusa am găsit săptămâna aceasta un grup de studenţi de la Facultatea de Arheologie din UBB Cluj care, timp de aproape 3 săptămâni, lucrează la decopertarea drumului pavat.
Drumul ajungea până în zona sacră, iar, înainte de aria cu edificii de cult, se despărţea în două. O ramură mergea până la templul mare de andezit, iar o alta în apropierea templului mare circular, unde se termina într-o piaţetă pavată. Drumul, cu o lăţime de 4 metri, era mărginit, în ambele părţi, de câte o bordură din blocuri de calcar. Foarte probabil, pe aici se cobora de la cetate către temple în timpul evenimentelor religioase majore.
Cei 20 de studenţi, aflaţi în practică, fac săpături pentru a pune în valoare continuarea acestui drum şi în maximum 3 săptămâni acesta va fi decopertat până la intrarea în vechiul sanctuar.
Aşa cum arată acum, cetatea Sarmizegetusa Regia, monument UNESCO pus în valoare cu respectarea tuturor principiilor necesare pentru un astfel de sit, reprezintă un exemplu pentru ceea ce ar trebui să se întâmple cu toate celelalte monmente de pe lista indicativă UNESCO şi, mai ales, cu cetăţile din linia de apărare romană Limes.
