S-au împlinit săptămâna aceasta 100 de ani de la naşterea Regelui Mihai I al României.
Născut la 25 octombrie 1921, în Castelul Foişor de la Sinaia, a primit numele voievodului Mihai Viteazul. A fost fiul principelui Carol și al principesei Elena. Mihai I şi-a început domnia la vârsta de 19 ani, după ce, la doar 6 ani, deoarece tatăl său renunţase la prerogativele de moştenitor al Coroanei, a fost nevoit să urce pe tron, însă, fiind minor, atribuţiile sale au fost exercitate de o Regenţă. În 1930 Carol al II-lea a fost restaurat pe tron şi a abdicat în 1940, când Mihai a redevenit rege.
Regele Mihai, ultimul monarh al României, este cel care şi-a pus una dintre cele mai pregnante amprente asupra destinului ţării noastre. Printre altele, a rămas în istorie prin faptul că la 23 august 1944 a întors armata României împotriva Germaniei naziste, alăturând-o taberei Aliaţilor. A fost silit să abdice la 30 decembrie 1947 şi a fost izgonit de regimul comunist din propria țară, pe care a iubit-o atât de mult. A urmat un lung exil, de peste 50 de ani, iar în anul 2001 s-a întors definitiv în România. În octombrie 2011, Regele Mihai a susţinut, la împlinirea vârstei de 90 de ani, un discurs istoric în Parlamentul României. Cu acest prilej, regele a afirmat: „Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi”. Discursul său este extrem de actual şi de potrivit vremurilor pe care le trăim acum, de nesiguranţă, griji şi tensiuni, iar într-o astfel de perioadă Regele Mihai I ar fi fost, cu siguranţă, cel pe care l-ar fi urmat românii fără ezitare în lupta cu un duşman nevăzut. Fostul suveran al României s-a stins din viață la 5 decembrie 2017 și a avut parte de funeralii naționale, fiind înmormântat la Curtea de Argeș.
Am marcat înplinirea unui secol de la naşterea Regelui Mihai I printr-o declaraţie politică pe care am susţinut-o în sala de plen a Senatului, care îi poartă numele. Am subliniat faptul că, pe lângă activitatea sa politică, Regele Mihai şi-a pus amprenta şi asupra monumentelor istorice ale ţării.
Unul dintre decretele de clasare ca monument istoric, semnat de monarh, a fost pentru conacul şi parcul înconjurător din comuna Floreşti, judeţul Prahova, cunoscut şi sub denumirea de micul Trianon. În zilele noastre, acesta figurează în lista monumentelor istorice ca Ansamblul Curţii lui Gheorghe Grigore Cantacuzino.
Tot Regele Mihai a fost şi ctitorul mai multor monumente istorice, printre care Catedrala Mitropolitană din Timişoara şi biserca din Salcia, judeţul Dolj. Sub domnia Regelui Mihai I, în 1946, a fost sfințit lăcașul de cult din Timişoara, iar Majestatea Sa a luat parte la ceremonia religioasă, alături de Preafericitul Părinte Nicodim, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
La biserica Salcia, din judeţul Dolj, portretul regelui Mihai, a fost ascuns aproape jumătate de secol, în perioada comunistă, sub un strat de var şi a fost scos la lumină după Revoluţia din1989. La fel s-a întâmplat şi cu picturile din alte lăcaşuri de cult.
La un secol de la naşterea sa, trebuie să ne înclinăm cu cel mai adânc respect în faţa memoriei Regelui Mihai I al României.
