Accesul la educaţie în România este o problemă încă nerezolvată, iar rata abandonului şcolar, mai ales în rândul copiilor din mediul rural, este ridicată. Sunt mai mulţi factori care contribuie la decizia de a renunţa timpuriu la şcoală, iar transportul elevilor este unul dintre aceste motive.
Copiii care nu au liceu în localitatea de domiciliu sunt nevoiţi să facă naveta pentru a-şi continua studiile, dar, din nefericire, mulţi dintre ei nu au bani pentru cheltuielile de transport şi nu sunt susţinuţi în niciun fel de către stat.
Asociaţia elevilor din Constanţa a adus problema de nenumărate ori în atenţia publică, iar acum, alături de Silvia Dinică, Denisa Neagu, Mihai Ochiuleț și Gabriel Ciobanu am mers la Agigea pentru a vedea la faţa locului cum se desfăşoară în realitate transportul elevilor către liceu. În localitatea Agigea nu există nicio instituţie de învăţământ liceal, iar cei mai mulţi dintre copii trebuie să vină la Constanţa, însă drumul până în oraş reprezintă o provocare.
Sunt două variante de transport: cu trenul sau cu microbuzul. Deşi transportul pe calea ferată este gratuit, drumul de acces către gara Agigea este într-o stare deplorabilă. Copiii care vor să se deplaseze cu trenul la şcoală trebuie să meargă pe câmp, printre buruieni, pe un drum plin de gropi şi sunt nevoiţi să traverseze şinele de tren, pentru că nu există trecere la nivel. Gara, care arată ca un loc părăsit, este departe, iar drumul până acolo este periculos. Cu toate acestea, sunt copii care merg zi de zi cu trenul la liceu, pentru că este gratuit şi nu îşi permit să plătească biletele de autobuz.
Drumul cu microbuzul este mai uşor, dar costurile sunt foarte mari. Elevii ne-au spus că pe ruta Constanța-Costinești, preţul este de 30 lei dus-întors. Asta înseamnă că naveta ar ajunge la 600 de lei pe lună, o sumă pe care mulţi părinţi nu şi permit săo plătească.
Există şi un microbuz pus la dispoziţie de primărie, însă acesta este vechi, circulă rar şi nu ajunge peste tot. Cu toate acestea, primarul penal PSD-ist din Agigea, Maricel Cîrjaliu, a găsit de cuviinţă să inscripţioneze microbuzul cu numele lui, ca şi cum transportul elevilor ar fi un merit personal şi nu un drept constituţional. Asigurarea transportului acestor copii către liceu nu este vreo realizare personală a primarului, ci un drept asigurat prin Constituţie.
Situaţia de la Agigea se regăseşte în multe alte localităţi unde educaţia implică costuri mult prea mari şi accesul la învăţământ presupune eforturi financiare de multe ori imposibil de suportat de către părinţi, unii dintre ei plătiţi cu salariul minim.
Problema decontării transportului elevilor este veche şi, se pare, fără rezolvare, iar abandonul şcolar din cauza costurilor prea mari cu naveta este o realitate.
Accesul gratuit la educaţie trebuie să fie asigurat în mod egal pentru toţi copii, însă pentru cei din mediul rural, unde nu există licee sau şcoli, noţiunea de „învăţământ gratuit” nu există. Tocmai de aceea, elevii navetişti au nevoie de sprijin din partea statului în privința costului transportului, pentru a avea şanse egale cu ceilalţi.
