Propunerea legislativă, inițiată de senatorii USR PLUS, pentru modificarea și completarea Legii nr.61/1993, astfel încât elevii majori din învăţământul special să beneficieze şi ei de alocaţie, a fost săptămâna aceasta pe ordinea de zi a Senatului.
În prezent, în România, învăţământul este obligatoriu până în clasa a XII-a, conform Legii Educaţiei Naţionale. Pentru majoritatea copiilor, clasa pregătitoare începe la vârsta de 6 ani, însă există şi copii care merg la şcoală mai târziu, din cauza unor întârzieri în dezvoltarea psiho-somatică. Unii dintre ei încep ciclul primar abia la 9-10 ani şi împlinesc, astfel, vârsta majoratului când sunt în clasa a VIII-a.
Conform Legii 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, numai elevii din sistemul de învăţământ liceal şi profesional primesc alocaţie după împlinirea vârstei de 18 ani până la terminarea şcolii. Absența mențiunii „învățământ special” creează un vid legislativ, care are efecte incorecte şi discriminatorii asupra copiilor cu dizabilităţi care devin majori înainte de terminarea liceului. Aceşti elevi au obligaţia de a merge la şcoală până în clasa a XII-a, dar nu au şi dreptul de a primi alocaţie de stat dacă împlinesc 18 ani în perioada în care sunt încă la şcoală.
Legea pe care am iniţiat-o, alături de colegii mei din USR PLUS, elimină discriminarea celor care frecventează învăţământul special după împlinirea vârstei de 18 ani. Acordarea alocației și a ajutorului de handicap, în sumă totală de 600 de lei lunar, acestor copii va avea un impact şi în ceea ce priveşte frecventarea şcolii şi instruirea elevilor din învăţământul special. Aceştia vor avea o motivaţie în plus să meargă la şcoală până la finalizarea ciclului liceal.
Anul acesta aproape 22.000 de copii frecventează învăţământul special, iar 10% dintre ei sunt majori. Asta înseamnă că aproape 2.200 de elevi au peste 18 ani şi ar trebui să primească alocaţie de stat, potrivit proiectului de lege propus de parlamentarii USR PLUS.
Problema discriminării acestei categorii de copii trebuie remediată, iar această iniţiativă legislativă este soluţia pentru ca toţi elevii să fie trataţi în mod egal, să aibă aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii, aşa cum este normal într-o societate democratică.
